Schizofrenia: metode de manifestare și cum poate fi tratată

Schizofrenia: metode de manifestare și cum poate fi tratată

Schizofrenia: metode de manifestare și cum poate fi tratată

Afecțiunile psihice sunt tot mai des întâlnite. Când vine vorba de schizofrenie, aceasta este cu siguranță una dintre cele mai severe boli din această categorie. Simptomele afectează viața de zi cu zi, iar pacientul are nevoie de sprijin și un plan de tratament complex. Citește în continuare pentru a afla cum identifici simptomele de schizofrenie, plus multe alte informații utile!

Ce este schizofrenia?

Schizofrenia nu este o afecțiune în sine, ci cuprinde o gamă variată de tulburări psihice majore, declin funcțional și deficit cognitiv. Aceasta se manifestă prin deteriorarea personalității și influențează atât viața pacientului, cât și a familiei. Termenul de schizofrenie își are originea în Grecia. Schizein înseamnă „a despica” sau „a scinda”, și phren înseamnă „minte”. Boala debutează în general în perioada 15-25 de ani la bărbați și 25-30 la femei.

Tipuri de schizofrenie

Cu toate că, în momentul de față, specialiștii nu le mai abordează în mod separat, de-a lungul vremii au fost conturate următoarele tipuri de schizofrenie:

  • Schizofrenie paranoidă – se remarcă prin halucinații auditive și delir, iar pacientul se simte persecutat și uneori devine agresiv
  • Schizofrenie dezorganizată (hebefrenic) – se manifestă prin incoerență în gânduri, vorbire și halucinații fără sens. Apare de cele mai multe ori în perioada adolescenței.
  • Schizofrenie catatonică – este o formă rară ce implică probleme motorii și imitarea gesturilor celor din jur
  • Schizofrenie reziduală – simptomele principale sunt izolarea, limbajul precar și aplatizarea afectivă
  • Schizofrenie nediferențiată – prezintă caracteristici multiple, specifice mai multor tipuri de schizofrenie

Cauze și simptome ale schizofreniei

În prezent cauzele schizofreniei sunt încă în curs de cercetare. Totuși, principalii factori de risc care pot duce la această boală psihică se clasifică în:

  • Factori genetici: antecedente în familie
  • Factori neurochimici: dezechilibre produse la nivelul neurotransmițătorilor, cum ar fi dopamina, glutamatul sau serotonina
  • Factorii de mediu: abuzul de droguri, abuzul de alcool, traiul în mediul urban și evenimentele stresante. Sunt factori ce favorizează evoluția schizofreniei, dar nu o declanșează
Simptomele schizofreniei sunt clasificate în două mari categorii: pozitive și negative.

Cele pozitive sunt generate de un exces de dopamină și includ:

  • Halucinații
  • Delir
  • Discurs incoerent
  • Comportament motor anormal
  • Paranoia

Simptomele negative sunt provocate de un deficit de dopamină și se remarcă prin:

  • Aplatizarea emoțiilor
  • Tendința de izolare
  • Nivel scăzut de motivație
  • Dificultate de a începe sau termina o activitate
  • Limbaj deficitar

Diagnostic și tratament pentru schizofrenie

Diagnosticarea schizofreniei este făcută de către un medic specialist psihiatru și presupune, inițial, excluderea altor afecțiuni cu simptome comune. Ulterior, sunt luate în considerare analize și teste specifice. Diagnosticul este stabilit după ce medicul discută cu pacientul și cunoștințele sau tutorii acestuia. În plus, specialistul poate efectua sau solicita un examen fizic general, un set de analize de laborator și teste de personalitate. Pentru a primi diagnosticul final de schizofrenie, pacientul trebuie să îndeplinească următoarele criterii:

  • Sunt manifestate cel puțin două simptome specifice pentru minimum o lună
  • Simptomele asociate continuă pentru o perioadă de 6 luni
  • Manifestările îi afectează viața normală de zi cu zi

Medicul stabilește tratamentul în funcție de particularitățile fiecărui pacient. În linii mari, acesta se bazează pe consiliere psihologică și medicamente, iar în cazuri grave, se recomandă spitalizarea. Tratamentul pentru schizofrenie este recomandat pe termen lung sau pe toată durata vieții pacientului.

În concluzie, schizofrenia este una dintre cele mai grave afecțiuni psihice și necesită o atenție deosebită. Pe lângă suportul oferit de medici, pacientul are nevoie de îngrijire, înțelegere și monitorizare continuă din partea familiei.